M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi rochie de bal,
Păstrată vara sus pe Caraiman…

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă de arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm –
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… literatură…

Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I

M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu iarna-n Bucureşti…

O! tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eşti!…