Se va mai asemui,

Sfânta-mpărăţie, şi

Cu acel stăpân bogat,

Care robii şi-a chemat;

Cinci talanţi i-a dat la unul,

L-altul doi, la altul… unul:

După cât făceau şi ei…

Şi s-a dus.

Iar robii săi?

Cel cu cinci talanţi, negoţ

A făcut, cu banii toţi;

Alţi cinci a mai câştigat.

Cel cu doi… nici el n-a stat…

Dobândi cu trudă mare

Alţi doi. Iar acela care

Numai un talant luase,

A săpat la colţ de casă;

Şi-acolo dosi-n pământ

Al stăpânului argint.

După vreme-ndelungată,

Domnul a sosit dodată;

Cu-ai săi robi se socoti.

Cel cu cinci talanţi veni,

Alţi cinci el a mai adus,

Şi stăpânului i-a spus:

- Doamne! Cinci talanţi mi-ai dat,

Alţi cinci eu am câştigat.

- Bine, rob bun, credincios

Zise Domnul bucuros,

Pus peste puţine fuşi,

Peste multe-i fi de-acuşi!

Vino, parte şi tu ia

D-azi la bucuria mea!

Vine la stăpân apoi

Cela ce primise doi:

- Doamne! Doi talanţi mi-ai dat,

Alţi doi eu am câştigat.

- Bine! (i-a răspuns voios,

Domnul său) Rob credincios,

Pus peste puţin şi tu,

Peste mulţi-i fi de-acu!

Vino, d-azi părtaş să fii

Cu-al tău Domn la bucurii!

Cel care-un talant primise,

A venit şi el… Şi zise:

- Iertăciune eu să am,

Doamne! Aspru te ştiam…

Strângi de unde n-ai arat

Nici vrodat-ai semănat!

Mi-a fost frică… Deci porni

Cu talantul ce primi,

Şi-n pământ l-am îngropat.

Iată-l!… tocmai cât mi-ai dat.

Domnu-i zise mânios:

- Rob viclean şi lenevos!

Mă ştiai, zici că adun -

D-unde n-am arat – grâu bun.

Banii mei dator erai

Schimbătorilor să-i dai!

Şi-aş fi primit azi eu,

Cu dobândă, ce-i al meu!

Deci talantul să-l luaţi

De la el, şi să i-l daţi,

Dintre voi acelui care

Strânşi de două ori cinci are.

Celui ce-are se va da

Şi prisos el va avea.

Iar aceluia ce n-are,

I se va lua şi ce-are. –

Şi pe dânsu ridicaţi-l,

La-ntuneric aruncaţi-l,

Unde-i veşnică jelire

Şi a dinţilor scrâşnire!

Găsiţi cele 10 deosebiri între cele două desene aproape identice.