CHRISTOS a înviat!
Ultima actualizare la 19.02.2010
de VASILE MILITARU
Christos a înviat! Ce vorbă sfântă!
Îţi simţi de lacrimi ochii uzi,
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă,
De câte ori, creştine, o auzi.
Christos a înviat în firul ierbii,
A înviat Christos în adevăr,
În poeniţa unde zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr,
În stupii de albine fără greş,
În vântul care-adie mângâios,
În ramura-nflorită de cireş –
Dar, vai, în suflet a-nviat Christos?…
Ai cântărit cu mintea ta, creştine:
Cât bine ai făcut sub cer umblând?
Eşti tu pornit măcar acum spre bine?
Măcar acum, te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pierzarea celui plin de har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea gură?
Iubirea pentru semeni o simţi-jar?
O! Dacă-aceste legi, de-apusuri sfinte,
În aur, măcar azi, te-au îmbrăcat, -
Cu serafimii-n suflet, imn fierbinte
Ai drept să cânţi: „Christos a înviat!”