DE 10 ANI SERVICII DIVINE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ÎN FINLANDA

Fenomenul emigraţiei românilor a avut motivele şi consecinţele pe care cu toţii le cunoaştem. În raport cu vremurile românii ca şi alte naţii au avut mai mulţi sau mai puţini conaţionali care au părăsit ţara de origine stabilindu-se în alte părţi ale lumii. Au părăsit ţara dar mai întotdeauna nu au părăsit şi tradiţiile, fie ele naţionale sau religioase.

Pentru români Finlanda era o ţară prea îndepărtată şi de aceea nu era un loc căutat de emigranţi, fie ei din România sau din alte ţări. Înainte de 1990 nu se poate vorbi despre o comunitate românească în Finlanda pentru că numărul românilor vieţuitori aici era extrem de mic. După ”revoluţia” din decembrie 1989 mulţi români iau calea exilului, unii dintre ei stabilindu-se în Finlanda

Helsinki. Catedrala Uspenski.	Helsinki. Biserica Sf. Ap. Iacob (Kotikirkko).	Helsinki. Biserica Sfânta Treime.

Când locuieşti într-o altă ţară este imposibil să nu fii întrebat de originarii acelei ţări despre unele probleme cum ar fii: cum ţi se pare de grea limba, ce meserie ai, dacă ai serviciu, cum te-ai acomodat în noua ţară, ce părere ai despre cultura ţării de adopţiune şi multe altele. Nimeni sau prea puţini sunt interesaţi să afle care este starea ta sufletescă şi dacă ai suficientă putere spirituală să faci faţă unei schimbări atât de radicale a vieţii. Şi aceasta pentru că prea puţini ştiu că toate reuşitele în viaţă depind într-o foarte mare măsură de starea sufletească a omului.

Privind sumar peste istoria exilului românesc putem constata că în faţa unei atât de mari schimbări cum este stabilirea într-o altă ţara credinta ortodoxă a fost cea care i-a unit pe românii din diaspora în toate vremurile. În jurul bisericilor ortodoxe şi în cadrul comunităţilor româneşti cei plecaţi şi-au găsit mângâierea dar şi izvorul din care şi-au adăpat sufletul primind astfel puterea spirituală de care vorbeam . Cu această putere spirituală românii au reuşit să se încadreze în societatea ţării de adopţiune dar şi să se realizeze din multe puncte de vedere. Anul 1990 a adus mulţi români în Finlanda. Cei mai mulţi au fost aşezaţi în oraşele mari ale Finlandei unde cei mai mulţi au continuat să trăiască după ce au primit dreptul de şedere permanentă. În 14 decembrie 1990, la Turku, părintele Ioan Durac a organizat “Seara românească” în sala oficiului parohial, întâlnire ce continuă şi astăzi, ea având loc după slujbele în limba română, odată pe lună.

Turku. Biserica Sf. Alexandra.	Tampere. Biserica Sf. Nicolae.	Lappeenranta. Biserica Acoperemântul Maicii Domnului.

La sfârşitul anului 1994 Consiliul episcopilor din Finlanda acordă românilor ortodocşi dreptul de a avea slujbe regulate în limba maternă şi de care să se îngrijescă preotul Ioan Durac. Astfel în 21 ianuarie 1995, la Turku, se săvârşeşte prima Liturghie în limba română, urmată de Liturghia în limba română de la Helsinki din 29 ianuarie 1995. De atunci, lunar cu mici excepţii, la Helsinki şi Turku se săvârşeşte Sfânta Liturghie în limba română. La puţin timp după aceste prime slujbe, în alte două oraşe din Finlanda, Tampere şi Lappeenranta, de patru ori pe an, se săvârşesc slujbe în limba română.

În decembrie 1992 apare primul număr al revistei “Foaia românească”, care acum după 13 ani apare, în condiţii mulţumitoare, cu sprijinul românilor. Este greu de spus câţi români vieţuiesc în Finlanda. O cifră realistă ar fi peste 600 de români, deşi după alte păreri numărul românilor din Finlanda ar fi aproape de 1000.

Se ştie că după canoanele Bisericii noastre în cadrul unei Biserici autonome sau autocefale (independente) nu se pot înfiinţa parohii aparţinătoare altei Bisericii de acelaşi rang. Pentru aceasta mulţi dintre românii din Finlanda sunt membrii ai Bisericii Ortodoxe Finlandeze. Deşi trăim in nordul Europei avem un motiv de mulţumire sufletească pentru un mare avantaj pe care puţini dintre românii din străinătate îl au: avem biserici în care putem săvârşi sau asculta sfintele slujbe în limba maternă. La fiecare slujbă totul este pregătit şi nu putem fii decât mulţumitori pentru aceasta.

Cei mai mulţi dintre români participă la slujbele în limba română la datele rânduite, dar unii nu chiar puţini, participă şi la slujbele în limba finlandeză în duminicile în care nu sunt servicii divine în limba română. Datorită acestui avantaj pe care românii îl au în Finlanda, se uşurează încadrarea românilor în societatea finlandeză.

Se cunosc bunele relaţii între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Finlandeză. Înalt Prea Sfinţitul Johannes, Mitropolit de Niceea (fost Arhiepiscop al Finlandei) a vizitat de mai multe ori România şi a avut numeroase întâlniri cu ierarhi români. Actualul Arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Finlandeze, Înalt Prea Sfinţitul Leo, a vizitat România în anul 2001, când a avut întâlniri cu cei mai importanţi ierarhi români.

La zece ani de la primul serviciu divin în limba română au avut loc festivităţi, în cadrul comunităţilor româneşti, la Helsinki, Turku şi Tampere.