SINAXAR - Sfinţii Nicandru şi Marcian
Ultima actualizare la 20.06.2008
La 8 iunie se sărbătorea la Durostor, în provincia romană Moesia Inferior, pomenirea martirilor lui Hristos, Nicandru şi Marcian. Aceştia au pătimit cu bucurie şi jertfelnicie pentru credinţa cea adevărată.
Sfinţii Nicandru şi Marcian erau ostaşi în armata romană de la Dunăre şi făceau serviciul militar în cetatea amintită. În urma biruinţei împotriva perşilor, împăratul Maximian Galeriu a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecutându-i până la moarte. El îi socotea vinovaţi – prin credinţa şi blândeţea lor – de slăbirea şi decăderea tot mai mare a Imperiului Roman.
Pentru că Sfinţii Nicandru şi Marcian au mărturisit, împreună cu alţi trei ostaşi: Pasicratie, Valention, Isihie şi cu veteranul Iuliu, că sunt creştini, au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului. După aceea, au fost din nou cercetaţi, îndemnaţi şi apoi siliţi să tăgăduiască pe Hristos. Dar ei ne voind să se lepede de Mântuitorul sufletelor noastre, au fost strujiţi cu unghii de fier pe tot trupul, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. După toate aceste chinuri li s-a turnat saramură pe rănile deschise şi apoi au fost târâţi prin cioburi ascuţite, încât li s-au zdrobit gurile şi obrajii de pietre. Ei însă au rămas statornici în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, iar împăratul Maximian Galeriu, văzând că nu-i poate convinge să se întoarcă la cinstirea zeilor celor neînsufleţiţi ai păgânilor, a poruncit să li se taie capetele.
Atât de mult întăreşte harul lui Dumnezeu pe aleşii Săi, încât nici o suferinţă pământească nu-i poate abate de la mărirea Mântuitorului nostru, Care este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6).
 |
| Ruine romane la Durostorum. |
SFÂNTUL ISIHIE
Sfântul Isihie era ostaş creştin şi făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staţionată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraţilor Diocleţian şi a ginerelui său, Maximian Galeriu.
Biruinţa repurtată împotriva perşilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să persecute pe creştini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt nişte cetăţeni nefolositori societăţii de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni şi de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtaţi din armată.
Astfel au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la moarte prin decapitare soldaţii creştini Pasicrate şi Valention, Nicandru şi Marcian, veteranul Iuliu, cărora le-a urmat ostaşul Isihie.
Sfinţilor Pasicrate şi Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a dresat următoarea doleanţă:
= Te rog, Iuliu, să împlineşti cu bucurie făgăduinţa ca să primeşti cununa pe care Domnul a promis-o credincioşilor Săi şi aminteşte-ţi de mine. Curând şi eu te voi urma=.
Iar Iuliu, sărutând pe acest ostaş al lui Hristos, l-a sfătuit să păstreze nestinsă făclia credinţei, neîntinându-şi viaţa cu închinarea la idoli şi la poftele lumeşti. L-a asigurat totodată că năzuinţele sale sufleteşti vor fi împlinite în chip desăvârşit în ceruri.
Sfântul Isihie s-a încununat cu moarte martirică la 15 iunie.